Rareş Sancira, unul dintre cei mai buni jucători de la SeSo Câmpia Turzii, are încredere în potenţialul echipei sale.

L-am numit în unele articole „Sanci-gol”, iar pentru cine nu ştie pe terenul de fotbal este omul potrivit la locul potrivit. Rareş Sancira a fost în multe rânduri „salvatorul” din echipa lui SeSo. Îi place baschetul, merge la film ori de câte ori are ocazia, dar recunoaşte cu zâmbetul pe buze că fotbalul e viaţa lui. Şi-a început cariera la „U” Cluj, iar de atunci dedică mult timp pasiunii sale, care a devenit până la urmă un mod de viaţă. E modest, răspunde cu sinceritate la toate întrebările, are simţul umorului, iar pentru un jurnalist e interlocutorul perfect. Are puţin timp liber şi din acest puţin timp i-am răpit câteva minute în vederea realizării intreviului care urmează.

Rareş, spune-mi cum a fost turul campionatului?

A fost un tur destul de bun, deşi unele meciuri le-am pierdut cam uşor. Ţinând cont că nucleul de bază, din sezonul trecut, a plecat, am terminat pe un loc onorabil. Venind mulţi tineri la echipă nu credeam  că vom începe atât de bine. După primele victorii am crezut că nu ne mai bate nimeni, dar nu a fost aşa.

Aşa cum ai spus, începutul a fost bun şi jocul echipei a impresionat de multe ori, deşi o parte din jucătorii importanţi au părăsit echipa. Ce v-a motivat?

A contat foarte mult antrenorul, a ştiut să ne motiveze şi să ne antreneze. De asemenea conducerea clubului a fost alături de noi. Am simţit susţinere din partea tuturor. Din păcate am avut meciuri pierdute, dar din vina noastră şi, paradoxal, am pierdut meciurile pe care le consideram uşoare. Dacă eram mai atenţi puteam fi mai sus în clasament.

Şi pentru că tot vorbim de reuşite nu pot să nu aduc în discuţie aportul tău. Ai fost „omul cu golul”, să spun aşa.

Echipa aduce rezultatul, iar dacă sunt jucători care se remarcă datorită echipei e foarte bine. Aceşti jucători sunt  produsul echipei, având în vedere că fotbalul e un sport de echipă. Pentru mine e important să înscriu ca să ajut echipa, dar prioritară e victoria echipei.

Ştiu că de-a lungul timpului au curs ofertele pentru tine. Îmi aduc aminte de „episodul” Pandurii. Dar, de fiecare dată, ai revenit la SeSo.

Da, a fost o neînţelegere între cluburi. În momentul în care am ajuns eu la Pandurii s-a produs unirea dintre Pandurii şi Internaţional şi aveam două opţiuni: să joc la echipa a doua sau să vin la SeSo. Au fost oferte pentru mine, dar, din păcate, nu s-au concretizat. Eu m-am simţit întotdeauna bine la SeSo şi îi mulţumesc patronului Gheorghe Irimieş pentru că ne-a oferit condiţii.

Nu a fost dezarmant pentru tine să vezi că sunt atâtea oferte şi niciuna nu se concretizează?

Sincer, încerc să fiu optimist şi să muncesc în continuare. Ştiu că vor mai apărea oferte, dacă voi demonstra pe teren.

Ca fotbalist, unde te-ai simţit cel mai bine?

La Universitatea Cluj. Acolo am crescut şi sunt produs 100% „U” Cluj. Am debutat în Liga a III-a la „U”, cu Ioan Sabău, am promovat în liga secundă, eu fiind foarte tânăr. Aveam 15-16 ani. Iubesc şi voi iubi această echipă. Am petrecut 12 ani acolo. Sper ca Universitatea să facă performanţă şi să se califice în Cupele Europene.

Ai evoluat în Liga a II-a la Mechel Câmpia Turzii într-o perioadă critică pentru fotbalul local. Cum a fost?

Pentru mine a fost o experienţă plăcută. Am avut un retur bun, iar eu am marcat 4-5 goluri, dar din păcate echipa nu s-a mai putut salva. De fapt, din acest punct de vedere, situaţia era clară din tur. Şi cu „U” Cluj am evoluat în Liga II, „U” eliminând Steaua în Cupa României.

Cum crezi că va fi returul? Veţi recupera punctele pierdute?

Eu sper să fie un retur reuşit, pentru că s-au transferat jucători buni, cu experienţă, şi cu o pregătire de iarnă bună sper să facem un retur pe măsură. Am încredere în echipă şi în potenţialul nostru.

Cum a fost perioada de pregătire?

A fost grea, dar aşa este pregătirea de iarnă. Sper să fie mai uşor în campionat.

Care este obiectivul echipei?

Locul I. Întotdeauna pentru conducere locul I a fost cel mai important. Noi pentru asta muncim, pentru asta luptăm şi sper că o să-l şi îndeplinim.

Crezi într-o posibilă revenire a echipei din Câmpia Turzii în eşalonul secund?

Eu cred într-o posibilă revenire. Puteam fi pe locul doi, dacă eram mai atenţi. Dar am pierdut unde nu ne aşteptam. Cine nu şi-ar dori să evolueze în Liga 2?

Din câte se pare, se destramă „cuplul” Sancira-Fertea?

Da, Fertea se pregăteşte cu Astra II Giurgiu. Tot timpul m-am înţeles bine cu Fertea, şi în teren şi în afara lui. Ca şi coleg îmi pare rău de plecarea sa, dar mă bucur pentru el pe plan sportiv. Sper să joace la Astra II, pentru că are tot viitorul înainte şi sunt sigur că va ajunge în Liga I. Am încredere în el!

Care este antrenorul care te-a pus cel mai bine în valoare?

Marius Popescu. Deşi a fost puţin timpul în care am lucrat împreună, cred că este un antrenor bun şi cu un viitor bun.

Ai un fotbalist preferat? Un model?

Îmi place Messi. E chiar extraterestru, e magic.

Există o persoană care ţi-a marcat cariera?

Trebuie să-i mulţumesc antrenorului meu de la juniori Mircea Cojocaru. Datorită lui am ajuns să joc fotbal şi chiar vreau să-i mulţumesc pe această cale.

Din punct de vedere sportiv care sunt planurile tale de viitor?

Sper, în primul rând, să fiu sănătos şi, ca orice jucător, sper să ajung la o echipă de  Liga I.

Din păcate, fotbalul local, şi nu numai, suferă la capitolul spectatori. Cât de mult contează acest lucru pentru voi?

Cred că de multe ori sunt mediatizate scandalurile, lucrurile mai puţin frumoase şi lumea se gândeşte de două ori înainte să vină la stadion. Ne-am obişnuit aşa, neavând o galeria care să ne susţină. Vin la meciuri familiile noastre. Ne-ar încuraja să avem suporteri. Sper să citească interviul şi să vină alături de noi. Vom face tot posibilul să-i bucurăm cu rezultate foarte bune. Chiar îi rog să fie alături de noi!

Vasile Suciu este portarul care în 1961, în finala Cupei României, scria istorie cu Arieşul Turda. La doar 18 ani, Vasile Suciu decidea soarta Arieşului, iar Arieşul decidea soarta sa.

„A fost mâna destinului” recunoaşte şi acum fostul goalkeeper turdean, care din acel moment şi-a făcut intrarea în fotbalul mare.  A evoluat în prima divizie la Steaua Bucureşti, Jiul şi Sportul Studenţesc. A devenit campion al României cu Steaua şi a câştigat 6 Cupe ale României, una cu Arieşul iar restul cu Steaua.

A fost câştigător al Turneului UEFA '62 cu naţionala de tineret şi a bifat trei selecţii  în prima reprezentativă. „Fiul Turzii”, aşa cum a fost supranumit Vasile Suciu, vorbeşte despre echipa de suflet, Arieşul Turda.

Arieşul i-a decis soarta

Ce înseamnă pentru Vasile Suciu Arieşul Turda?

Arieşul e echipa care mi-a decis soarta, ca junior am avut şansa să joc la o formaţie de liga a II-a. Am fost ucenic, dar m-a văzut Raţiu, apoi Szobosloy, care m-a dus spre glorie, spre fotbalul mare. El m-a descoperit ca fotbalist. Apoi Wetzer mi-a dat şansa să apăr în finala Cupei României. Am jucat 13 ani în Divizia A, datorită Arieşului. Am reprezentat cu cinste oraşul şi apoi i-am adus faimă. Toată lumea mă  ştia ca portarul de la Arieşul, echipa care a învins Rapidul şi a câştigat Cupa României.

Regrete… numai regrete

Domnule Suciu ce părere aveţi de situaţia în care se află Arieşul?

Sunt mâhnit când văd în ce situaţie a ajuns fotbalul turdean. Când am citit că Arieşul se desfiinţează m-am gândit că e o greşeală, nu se poate aşa ceva! Dar acum cred că 99% echipa se va desfiinţa. Deja jumătate din jucători sunt căutaţi de alte echipe. Acum primarul se bazează pe alte ramuri sportive şi, ştiţi cum e, dacă primarul nu vrea nu se poate face nimic. Acum se bazează pe echipa de handbal şi nu văd nicio şansă pentru fotbal.

De ce credeţi că s-a ajuns în această situaţie?

Fotbalul s-a aflat la mâna unui singur om şi aşa nu ai nicio şansă de supravieţuire. E o situaţie dificilă şi cu o asemenea situaţie se confruntă şi alte echipe, nu numai Arieşul. În situaţia asta fotbalul nu aduce nimic pentru oraş, mai mult consumă.

Adevărul este că la Turda, Primăria a susţinut mereu activitate fotbalistică. Dar acum, din păcate, situaţia este foarte dificilă.

Ştiu că în afară de primar nu s-a mai interesat nimeni. Trebuie să se implice şi primarul şi comunitatea, trebuie să pună cineva mâna să rezolve problemele  de la A la Z. Ştiu că e greu, sunt jucători de plătit, deplasări şi altele, iar fondurile primăriei sunt foarte mici. Sunt şi alţii care ar putea să se implice.

„Operaţia a reuşit, dar pacientul a murit”

Ştiu că aţi urmărit meciurile Arieşului. Ce părere aveţi de evoluţia echipei turdene?

Din ce am văzut e o echipă foarte bună. Am văzut meciul cu Bistriţa, a fost nemaipomenit, chiar dacă au pierdut. Aşa cum am văzut-o eu jucând e o echipă de locul 5 în sus. Problema e că au tot pierdut şi ştiţi cum e jocul bun dar fără rezultate e ca şi cum ai spune „operaţia a reuşit, pacientul a murit”. Dincolo de asta, cred că echipa are valoare, are jucători buni. Cineva trebuie să-i ajute!

Sunteţi omul care a făcut istorie cu Arieşul. Ce sentimente vă încearcă acum când vedeţi Arieşul pe ultimul loc, în prag de desfiinţare?

Cele mai proaste sentimente. Sunt foarte trist. Arieşul era o echipă cunoscută în toată ţara. Până să luăm Cupa nu ştia nimeni de Turda. Echipa asta, Arieşul Turda, este emblema oraşului. Dar nimeni nu se mai interesează de ea, nici cei bogaţi, nici cei săraci. Ai echipă bună, ai reclamă, e o mândrie pentru oraş. Anii trecuţi, când Arieşul era în partea superioară a clasamentului, toată lumea aprecia activitatea de aici. Mulţi spuneau că la Turda se face o treabă bună. Orice ai face, fotbalul e sportul rege!

Arieşul de ieri şi cel de astăzi

Care credeţi că este diferenţa dintre Arieşul la care aţi evoluat dumneavoastră şi Arieşul cel de azi?

Noi jucam de plăcere, acum se joacă pentru bani. Atunci noi eram ajutaţi, aveam asigurat un salariu, iar fotbalul era o plăcere. Acum totul se reduce la bani, fotbalul a devenit o afacere foarte profitabilă. Înainte fotbalul era un spectacol, te bucurai de faze frumoase, acum, din păcate, e prea mult teatru. Şi-apoi trebuie să mai vorbim şi de conducători, care n-au trecut prin fotbal şi care afectează echipa cu concepţiile lor. Unii, pur şi simplu, te zăpăcesc.

Viitorul stă în copii şi juniori

În ultima vreme se vorbeşte tot mai mult despre o echipă bazată pe jucători locali. Ce părere aveţi?

Ideea e că un jucător local va lupta pentru  echipa lui. Trebuie să ai o motivaţie, să iubeşti oraşul, să iubeşti echipa. Dar pentru asta e nevoie de un centru de copii şi juniori, trebuie să ai un buget special pentru ei. Viitorul stă în copii şi juniori. Dar ca să fim corecţi, cred că nimeni nu-şi imaginează că toţi jucătorii locali vor răspunde nevoilor echipei, e imposibil, dar e important să-i foloseşti.

Ce părere aveţi de prezenţa în număr mare a jucătorilor străini chiar şi în Liga a II-a?

Mulţi nu au valoare nici cât jucătorii români. Mai bine dai bani pe jucătorii noştri, decât pe unul străin. Pentru conducători e mai simplu să cumpere un jucător de acest gen decât să investească în juniori.Acesta e motivul pentru care a scăzut valoare jucătorilor români.

Despre viitor

Credeţi că mai există şanse pentru Arieşul?

Eu sper să mai existe şanse. Cu bunăvoinţa primarului şi a altor oameni din Turda, care vor să se implice, poate se va redresa situaţia echipei de fotbal. Dacă le place cu adevărat fotbalul să se implice, să salveze echipa. Dacă scapi echipa asta din mână nu o mai poţi prinde. Sper să găsească o soluţie!